| |   Logare  
RO | RU | EN
Unităţi administrativ-teritorialeCatalogul FirmelorServiciiContacte site
cautare avansata
 
 
 
 
 
 
Timpul Chişinău
Politica Europeana de Vecinatate

POLITICA EUROPEANĂ DE VECINĂTATE

Politica Europeană de Vecinătate (PEV) reprezintă o nouă abordare în cadrul relaţiilor dintre Uniunea Europeană şi vecinii săi, abordare ce o depăşeşte pe cea tradiţională bazată pe cooperare. Această politică constituie un cadru de consolidare a relaţiilor de vecinătate şi vizează intensificarea cooperării cu statele vecine UE lărgite în vederea creării unei zone de prosperitate şi bună vecinătate, a unui „cerc de prieteni" la frontierele Uniunii.

Obiectivele Politicii Europene de Vecinătate:

Obiectivul principal al PEV este împărţirea beneficiilor aduse de extinderea UE din 2004 cu ţările sale vecine. Un alt obiectiv este cel stabilit prin Strategia Europeană de Securitate din 2003, şi anume creşterea securităţii în vecinătatea Uniunii extinse. Aceasta nu oferă statelor vizate perspectiva aderării la UE, ci permite o relaţie privilegiată cu vecinii şi o mai bună focalizare a eforturilor în domenii de importanţă vitală pentru apropierea statelor vizate de standardele europene.

Politica europeană de vecinătate îşi propune să prevină apariţia unor noi decalaje între Uniunea Europeană extinsă şi vecinii săi, oferindu-le acestora din urmă posibilitatea de a participa la diferite activităţi ale UE, printr-o cooperare mai strînsă în domeniile politic, economic şi cultural, precum şi în materie de securitate.

Această iniţiativă politică, lansată în 2003, prevede transformarea graduală a relaţiilor comerciale şi de cooperare tradiţionale, în vederea obţinerii unui grad de integrare mai ridicat între UE şi ţările vecine. În domeniul economic, PEV oferă acestor ţări relaţii comerciale preferenţiale consolidate, o participare pe piaţa internă a UE, o mai bună legătură cu Uniunea (de exemplu, în sectoarele energiei, transporturilor şi telecomunicaţiilor), posibilitatea de a participa la anumite programe ale UE şi o consistentă asistenţă financiară şi tehnică.

Beneficiile Politicii Europene de Vecinătate

Beneficiile economice ale politicii europene de vecinătate sunt considerabile. O mai mare convergenţă legislativă şi normativă cu UE, în special în domenii importante pentru îmbunătăţirea accesului pe piaţă, ar trebui să conducă la accelerarea investiţiilor şi la o creştere economică mai mare, în special dacă este însoţită de un grad mai ridicat de liberalizare a comerţului în sectoarele serviciilor şi produselor agricole.

În comparaţie cu acordurile-cadru existente între UE şi ţările vecine, PEV îşi asumă un rol mai important de catalizator în realizarea de reforme structurale şi în aplicarea unor politici macroeconomice solide. Dar progresele concrete la acest capitol depind de angajarea acestor ţări în procesul de reformă.

Pentru punerea în aplicare cu succes a PEV, ţările vecine participante trebuie să garanteze faptul că angajamentele asumate în cadrul acestei politici sprijină strategiile lor naţionale de dezvoltare şi sunt în concordanţă cu capacitatea lor instituţională şi tehnică. În acelaşi timp, UE trebuie să garanteze integritatea şi funcţionarea corectă a pieţei sale interne.

Printre beneficiile oferite de PEV se numără cele ce ţin de dezvoltarea economică şi socială precum şi obţinerea posibilităţii de acces pe piaţa internă şi integrarea în cadrul altor alte politici europene:

·         Educaţia, pregătirea profesională şi tineretul;

·         Cercetarea;

·         Probleme de mediu;

·         Cultura;

·         Politica audio-vizualului.

Geneza:

Necesitatea unei Politici Europene de Vecinătate (PEV) se face acut simţită în 2003, cînd apare problema creării a noi bariere în Europa după extinderea Uniunii Europene. În martie 2003, Comisia Europeană în Comunicarea sa asupra Europei Extinse trasează principiile politicii de vecinătate a UE şi pune accentul pe importanţa acordată de către Uniunii relaţiilor cu vecinii săi. Conform acestei Comunicări, ajutorul financiar furnizat pînă acum statelor vecine, îndeosebi prin programele TACIS şi MEDA, va fi suplimentat în viitor prin crearea unui nou instrument financiar, Instrumentul European pentru Vecinătate şi Colaborare care va susţinea implementarea politicii de vecinătate.

În octombrie 2003, Consiliul European  a salutat iniţiativa şi a invitat Comisia şi Consiliul de Miniştri să o continue. Pe 12 mai 2004 Comisia Europeană prezintă Comunicarea "Politica Europeană de Vecinătate. Strategia şi Rapoartele pe Ţară" care stabileşte paşii concreţi de implementare a politicii de vecinătate şi modul de extindere a beneficiilor lărgirii UE asupra noilor săi vecini.

Atingerea scopurilor propuse de PEV urma să se facă prin definirea împreună cu ţările vecine vizate a unui set de priorităţi ce vor fi notate în Planuri de Acţiune, care reprezintă documentul politic-cheie în dezvoltarea relaţiilor dintre UE şi vecinii săi.

Planurile de acţiune ale politicii europene de vecinătate

Planurile de acţiune ale ţărilor vecine se află în centrul PEV. Acestea sunt documente politice care stabilesc obiectivele strategice ale cooperării dintre ţările vecine şi UE. De asemenea, planurile de acţiune conţin o listă globală de priorităţi fixate de comun acord pentru ţările respective şi UE. Una dintre priorităţile majore este stimularea creşterii economice prin îmbunătăţirea condiţiilor care fac posibile investiţiile durabile şi creşterea productivităţii. Printre celelalte obiective politice favorabile creşterii economice, care au fost incluse în planurile de acţiune, se numără:

  • realizarea şi menţinerea stabilităţii macroeconomice prin aplicarea unor politici monetare şi fiscale prudente;
  • dezvoltarea cadrului pentru serviciile financiare în vederea îmbunătăţirii accesului la finanţe, asigurări şi alte servicii financiare importante pentru întreprinderi;
  • eliminarea obstacolelor administrative, legislative şi de reglementare care pot împiedica înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor;
  • garantarea siguranţei drepturilor de proprietate, a aplicării contractelor şi a protecţiei investitorilor;
  • îmbunătăţirea politicii concurenţiale;
  • continuarea liberalizării comerţului;
  • îndepărtarea restricţiilor privind fluxurile de capital;
  • realizarea unor reforme instituţionale şi judiciare, inclusiv consolidarea capacităţilor;
  • sprijinirea cercetării şi dezvoltării şi îmbunătăţirea calităţii educaţiei;
  • combaterea corupţiei.

Planurile de Acţiune au la bază angajamentul pentru valorile comune: respectul pentru drepturile omului, inclusiv drepturile minorităţilor; supremaţia legii; o bună guvernare; promovarea unei bune relaţii cu vecinii; respectarea principiilor economiei de piaţă şi a dezvoltării durabile. Un alt obiectiv al Planurilor de Acţiune a fost declarată apropierea în politica externă a partenerilor. Evoluţia relaţiilor dintre UE şi statele vecine cu care Uniunea Europeană semnează Planurile de Acţiune depinde totalmente de modul în care statul vecin împărtăşeşte efectiv valorile comune citate mai sus.

Priorităţile Planului de Acţiuni a căror atingerea se va solda cu o apropiere de UE acoperă mai multe domenii:

        dialogul politic – include probleme cum ar fi: lupta împotriva terorismului şi a proliferării armelor de distrugere în masă, rezolvarea conflictelor regionale;

        politica economică şi socială - promovează participarea într-un număr de programe UE, precum şi îmbunătăţirea interconexiunii şi a legăturilor fizice cu UE (transport, energie etc.);

        comerţ - prevede o deschidere mai mare a pieţei, în concordanţă cu principiile OMC şi standardele UE;

        justiţie şi afaceri interne - o mai apropiată cooperare în domenii precum: managementul frontierelor, migraţia, lupta împotriva terorismului, traficul cu fiinţe umane, droguri şi arme, crima organizată, spălarea banilor precum şi criminalitatea economico-financiară.

Planurile de Acţiuni sunt diferenţiate, astfel încît să reflecte stadiul existent al relaţiilor UE cu fiecare ţară în discuţie. Trasarea Planului de Acţiuni pentru fiecare stat-vecin depinde de necesităţile şi capacităţile acestuia, în consideraţie fiind luate interesele ambelor părţi. De asemenea s-a ţinut cont şi de: poziţia geografică, situaţia economică, nivelul de dezvoltare a relaţiilor UE – statul vizat, reformele în derulare.

Planurile de Acţiune au ca marjă definită de timp o perioadă de 3-5 ani. Există posibilitatea ca odată cu îndeplinirea priorităţilor stabilite de Planurile de Acţiune, acesta să fie înlocuit cu o formă nouă de parteneriat privilegiat, reprezentată de „Acordurile Europene de Vecinătate”.

Politica europeană de vecinătate se aplică ţărilor din imediata vecinătate a UE, pe uscat sau pe mare – Algeria, Armenia, Azerbaijan, Belarus, Egipt, Georgia, Israel, Iordania, Liban, Moldova, Maroc, Autoritatea Palistiniană, Siria, Tunisia şi Ucraina. Cu toate că şi Rusia se află în vecinătatea Uniunii, relaţiile dintre UE şi această ţară fac obiectul unui parteneriat strategic separate.

  Copyright Primaria.md © O solutie AsistentIT
Vizite 1114 (7679205) Unice 477 (174035)
Generic ViagraBuy Viagra Weight Loss medicinesBuy CialisOnline ViagraMedicines online. Viagra and CialisFrance CigarettesEU CigarettesMarlboro CigarettesUSA cigarettes