| |   Logare  
RO | RU | EN
Unităţi administrativ-teritorialeCatalogul FirmelorServiciiContacte site
Prima pagină

Prezentarea generală

Istoricul localităţii

Galerie foto

Mediul natural

Mediul socio-cultural
Resurse umane
Instituţii şcolare
Instituţii culturale
ONG-uri
Sănătate publică
Sport şi agrement

Turism si servicii hoteliere

Dezvoltarea infrastructurii de bază
Căile de transport
Gazificarea localităţii
Apa şi canalizarea
Managementul deşeurilor
Telecomunicaţii

Agricultura

Economia

Realizări

Necesităţi

Administraţia
Structura primăriei
Mesajul primarului
Contacte
 
 
 
 
 
 
Timpul Chişinău
Istoricul localităţii - Primăria s. Căbăieşti
Raionul Călăraşi

Satul Căbăieşti este atestat documentar la 10 februarie 1429 cu denumirea de Cunila.

            Documentul scris pe pergament, semnat de Alexandru cel Bun şi întărit cu pecetea, a  fost păstrat vreme îndelungată la Mănăstirea Căpriana, iar acum originalul se află la Mănăstirea Zograv de peste Prut, o copie e la Academia României din Bucureşti.

Căbăieşti este înconjurat de dealuri înalte, cu păduri seculare. Aici creşte un fag de peste 300 de ani. Dealul de la nord are o înălţime de 361 m, cel de la sud de 400 m, iar în partea de vest se învecinează cu dealul de la Bălăneşti, care este cel mai înalt loc din Basarabia, 430 m.

În 1619 moşia pe care era situat satul Căbăieşti aparţinea vornicului de poartă Constantin Tacu.

În 1808 răzeşii din Căbăieşti stăpîneau 1 mln 200 mii stînjeni pătraţi de pădure (1 stînjen =1,96 – 2,23 m.).

Recensămîntul din 1859 a fixat existenţa în sat a 16 case, 40 bărbaţi şi 46 femei. În 1861, acest sat răzeşesc poseda 1360 desetine de pămînt. La 25 mai 1877 se vînd public 50 desetine de pămînt ale dvorencei Stepanida Kovalski şi feciorului ei pentru a întoarce o datorie, astfel, în 1884 Căbăieşti, zis şi Cunila, avea 1310 desetine de pămînt.

Şcoala de alfabetizare s-a deschis în 1895 în casa proprie a învăţătorului Vladimir Bujinschi.

În 1904 satul Căbăieşti avea 226 case de răzeşi români, satul avea o şcoală elementară unde se învăţa numai ruseşte, răzeşii însă nu vorbeau limba rusă.

În 1910 în Căbăieşti erau 152 case, iar şcoala era frecventată de 38 de copii.

Primul Război Mondial, rebeliunea bolşevică, haosul şi sărăcia aduseră Basarabia la o situaţie dezastruoasă. În 1918, cînd Sfatul Ţării a votat Actul Unirii, 100 de ţărani din Căbăieşti au fost înzestraţi cu 121 ha de pămînt. Învăţămîntul din şcoală reveni la limba maternă. Biserica construită în piatră în 1910, făcea slujba deasemenea în limba română. Lucrau 2 mori de aburi, una de apă şi alta de vînt. Satul Căbăieşti, în 1923, împreună cu Ursari, număra 377 de case, avea o gospodărie boierească, şcoală primară, primărie.

În 1933 în sat era oloiniţă, 2 mori, cîrciumă, băcănie, la şcoala din sat se înstruiau 93 de elevi.

Autorităţile sovietice au găsit în total în sat 1032 oameni. În acele timpuri, în anii deportărilor masive, drept ascunziş ţăranilor le-a servit pădurea. Mai apoi, populaţia din Căbăieşti a format 3 brigăzi (viticolă, pomicolă şi de tutunari) ale sovhozului din Pîrjolteni. Se construieşte o şcoală de 8 ani, club, bibliotecă, punct medical, o grădiniţa de copii, oficiu poştal, cîteva magazine şi ateliere pentru prestarea serviciilor.

La 1 ianuarie 2000, în Căbăieşti locuiau 1199 de oameni, dintre care 600 apţi de muncă şi 335 pensionari. Toţi cei 359 de cotaşi din localitate îşi lucrează sectoarele în mod individual, continuînd tradiţiile în domeniul viticulturii, pomiculturii şi silviculturii.

          Satul Căbăieşti sărbătoreşte hramul de “Acoperămîntul Maicii Domnului”.

Acoperămîntul Maicii Domnului este o sărbătoare a Maicii Domnului care se prăznuieşte la 14 octombrie, în amintirea unei minuni întîmplate în biserica Maicii Domnului din cartierul Vlahernelor în Constantinopol, pe timpul împăratului Leon Înţeleptul (886—911), cînd Sfînta Fecioară s-a arătat, în toată mărirea ei cerească, Sfîntului Andrei cel Nebun pentru Hristos, ca ocrotitoare şi mijlocitoare a creştinilor. Era pe la ora patru de noapte, cînd Sfîntului Andrei cel Nebun pentru Hristos si-a ridicat ochii în sus împreuna cu ucenicul sau, Fericitul Epifanie, si au vazut pe Împarateasa cerului, pe ocrotitoarea a toata lumea, pe Preasfînta Fecioară Născătoare de Dumnezeu, stînd în vazduh si rugîndu-se, strălucind cu lumină, înconjurată de oşti cereşti şi de mulţime de sfinţi, care stăteau în haine albe cu cucernicie împrejurul ei.

La greci ţin această sărbătoare îndeosebi călugării din Sfîntul Munte Athos. Începînd din 1952, sărbătorirea ei se face la greci la 28 octombrie, ca o sărbătoare naţională, în care se aniversează respingerea atacului italian din 1940 asupra Greciei.

Prin secolul al XII-lea sărbătoarea a fost introdusă la ruşi, iar de la aceştia a trecut şi la români, prăznuindu-se mai mult în mănăstiri.

 

 

  Copyright Primaria.md © O solutie AsistentIT
Vizite 2659 (11404006) Unice 455 (202692)