Acest cuib uman este o podoabă codreană, aşezată între dealuri împădurite de o frumuseţe fermecătoare, lîngă două iazuri ce-şi varsă răcoarea în albia rîului Ichel. Un drum pietruit, aşternut pe lîngă mănăstire, leagă satul de şoseaua Călăraşi-Răciula-Ţibirica-Orhei. Alt drum, de ţară, urcă anevoios prin pădure  şi coboară în Bravicea, la autostrada Chişinău-Bălţi.

Înaintînd printre colinele din valea Ichelului, găsim un peisaj fascinant în care se armonizează de minune crînguri înverzite, vii, livezi şi loturi de pămînt cultivate de săteni. În această zonă de codru se găsesc 4 mănăstiri moldoveneşti aranjate în formă de cruce: Frumoasa, Răciula, Hîrjauca, Hîrbovăţ. Frumoasa este mănăstirea, care şi-a obţinut numele de la peisajul pitoresc de aici. Peisaj ce la impresionat pe Mihai Sadoveanu care în lucrarea  “Drumuri basarabene” (1919) scrie: “Trecem prin dumbrăvi şi livezi la Frumoasa. Pe costişe line, în soarele fierbinte, lanurile de grîu par revărsări blonde de aur. Luciul lor dă parcă strălucire şi putere mai mare luminii. Intrăm în mănăstire pe un drumuşor curat şi ne oprim în cercul larg şi alb al chiliilor, într-o singurătate impunătoare… Găseam la Frumoasa sufletul curat al Ţării. Îl găseam neîntinat moldovenesc ca la 1813, armonizat cu acel peisagiu unic, aşa de distinct, aşa de pătrunzător, plin de durere şi amintirile trecutului…”