| |   Logare  
RO | RU | EN
Unităţi administrativ-teritorialeCatalogul FirmelorServiciiContacte site
Prima pagină

Prezentarea generală

Istoricul localităţii

Galerie foto

Mediul natural

Mediul socio-cultural
Resurse umane
Instituţii şcolare
Instituţii culturale
ONG-uri
Sănătate publică
Sport şi agrement

Turism si servicii hoteliere

Dezvoltarea infrastructurii de bază
Căile de transport
Gazificarea localităţii
Apa şi canalizarea
Managementul deşeurilor
Telecomunicaţii

Agricultura

Economia

Realizări

Necesităţi

Administraţia
Structura primăriei
Mesajul primarului
Contacte
 
 
 
 
 
 
Timpul Chişinău
Istoricul localităţii - Primăria s. Horodişte
Raionul Călăraşi

Satul Horodişte este atestat la 25 aprilie 1420, fiind binecuvîntat de către domnitorul Alexandru cel Bun, cînd l-a făcut stăpîn pe mai multe sate pe pan Vena vornic, inclusiv şi pe satul Horodişte.

Pe teritoriul de azi a satului au fost găsite mai multe urme ale strămoşilor, care datează chiar şi înainte de Hristos. Savanţii au descoperit aici urmele unei aşezări umane străvechi. Astfel, dealul „Pleşca” de lîngă sat a fost prefăcut într-o cetate încă prin anii 400 î. Hr. Malurile înalte şi abrupte erau fortificaţii naturale. Cetatea, ca şi aşezarea din jurul ei au fost devastate şi incendiate prin anul 200 î. Hr., în urma invaziei triburilor germanice.

Între Prut şi Nistru au fost descoperite 64 de cetăţi geto-dacice, majoritatea fiind construite de strămoşii noştri în sec. IV-III î. Hr. care au intrat în istorie cu toponimele de „horodişte” sau „granişte”.

Din anul 1560, moşia Horodiştei intră în posesia mănăstirii Căpriana. Satul Horodişte se socotea a fi un sat mare, în 1774 avea 30 de case. În 1803 Horodiştea număra 62 de birnici. În 1820, comunitatea de birnici de aici poseda 6 gospodării, cu 63 de vaci şi boi. Ţăranii trăiau în 94 de case, aveau 43 de beciuri, 113 cai, 295 vite cornute mari, 849 oi şi capre.

Recensămîntul din 1859 a constatat în Horodişte 155 de case şi 990 locuitori. În 1861 s-a deschis şcoala parohială.

Deşi codrenii au trecut în 1872 printr-o teribilă epidemie de holeră, numărul locuitorilor nu scăzuse, în 1875 aici înregistrîndu-se 1329 locuitori.

Mănăstirea Căpriana deţinea în Horodişte, Buda şi Pîrjolteni 1822 desetine de pămînt, inclusiv 745 desetine de pădure, sătenilor din Horodişte revenindu-le în 1884 - 1402 desetine.

La sfîrşitul sec. XIX, Horodiştea avea 2120 locuitori, dintre care 2102 erau ortodocşi. În 1900 satul avea şcoală ministerială de o clasă.

Dicţionarul geografic al Basarabiei, editat în 1904, menţionează că satul avea 356 de case cu o populaţie de 1813 locuitori, ţărani români, care sunt împroprietăriţi pe pămîntul mănăstiresc, avînd 1409 desetine de pămînt, are o şcoală de stat unde se învaţă în rusă, o biserică zidită la 1849, vechea fiind ruinată. În 1909-1910 frecventau şcoala 60 de elevi, iar în anul următor numărul acestora se dublă, deschizîndu-se încă o şcoală.

În 1918-1922 s-a făcut reforma agrară şi 376 de ţărani au fost împroprietăriţi cu 406 ha de pămînt, sustras de la moşia mănăstirească. În 1933 au fost puse în funcţiune 2 mori cu motor, erau 2 şcoli primare, de baieţi şi de fete.

În 1940, odată cu începerea războiului, cei peste 3000 de români de aici se pomeniră dezorientaţi, în război pierzîndu-şi viaţa aproximativ 300 de băştinaşi din Horodişte, mulţi au fost schilodiţi. După război s-au dezlănţuit epidemiile, foametea, deportările masive.

În anii 1950, în sat au fost organizate 3 arteluri agricole, comasate ulterior în colhozul „XI siezd VLCSM”, care ulterior, în 1971 a fost reorganizat în sovhozul-fabrică „Patria”. La început lucrurile luaseră un mare avînt fiind reconstruite şi sădite vii noi, fabrica de vin a fost dotată cu utilaj modern, au fost construite blocurile noi ale şcolii cu 1176 locuri, tabără pentru muncă şi odihnă a elevilor. A fost deschis Muzeul de istorie şi studiere a ţinutului natal. Au apărut multe case noi. După o perioadă însă, acest progres s-a stopat, economia planificată a început sa cedeze economiei de piaţă.

După ce sătenii au fost împroprietăriţi cu pămînt, 847 de cotaşi şi-au creat gospodării agricole particulare, restul s-au asociat în SRL-uri.

Cînd au fost pîngărite şi distruse locaşurile sfinte, oamenii din Horodişte au păstrat ambele biserici, doar atît că în cea de piatră amenajaseră un muzeu, ulterior fiind readusă la credinţă.

Conform datelor din 2006, moşia satului Horodişte ocupă un teritoriu de 2608 ha, 1127 gospodării, 3054 locuitori, fabrică de vinuri, staţiune tehnologică de maşini pentru prestarea serviciilor în agricultură, 2 biserici, una din lemn, alta din piatră, liceu toretic, palat de cultură, 3 biblioteci, muzeu de istorie şi etnografie, centru de sănătate, o grădiniţă de copii, oficiu poştal, 9 magazine, staţie de alimentare cu carburanţi.

Hramul satului este sărbătorit de Sfînta Cuvioasă Parascheva.

Sfînta Parascheva s-a născut în secolul al XI-lea, în satul Epivat din Tracia, pe ţărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol (azi Istanbul). Se spune că pe cînd avea 10 ani, Cuvioasa Parascheva a auzit într-o biserică cuvintele Mîntuitorului: "Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-mi urmeze Mie". Aceste cuvinte o determină să-şi dăruiască hainele sale săracilor.

După o vreme se retrage în pustie. Urmînd sfaturile unor vieţuitori aleşi, se îndreaptă spre ţinutul Pontului, oprindu-se la mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea, unde va ramîne cinci ani. De aici a plecat spre Ţara Sfîntă, în dorinţa de a-şi petrece restul vieţii în locurile sfinte. După ce a văzut Ierusalimul, s-a aşezat într-o mănăstire de călugăriţe în pustiul Iordanului.

Din puţinele ştiri privitoare la viaţa ei, aflăm că într-o noapte, pe cînd avea 25 de ani, un înger i-a spus în vis, să se reîntoarcă în locurile părinteşti. Din Constantinopol s-a îndreptat spre Epivat, fără să spună cuiva cine este şi de unde vine. Aici, împăcată cu sine, cu oamenii şi cu Dumnezeu, şi-a dat sufletul.

A fost îngropată ca o străină. Potrivit tradiţiei se spune că un marinar a murit pe o corabie, iar trupul i-a fost aruncat în mare. Valurile l-au aruncat la ţărm, iar un sihastru care trăia acolo, a rugat pe nişte creştini să-l îngroape după rînduiala creştinească. Săpînd deci o groapă, au aflat trupul Prea Cuvioasei Parascheva neputrezit şi plin de mireasmă. Cu toate acestea, au pus alături de ea şi trupul corabierului. Dar în noaptea următoare, unuia din creştinii care săpaseră groapa, i s-a arătat în vis o împărăteasă, şezînd pe un scaun luminat şi înconjurată de îngeri, iar unul dintre aceştia îl mustra pentru ca n-a scos din groapă trupul Cuvioasei Parascheva. Iar împărăteasa pe care o vazuse în vis " şi care nu era alta decît Cuvioasa Parascheva " i-a poruncit să ia degrabă trupul ei şi să-l aşeze undeva la loc de cinste.

Credincioşii au înţeles că este un semn dumnezeiesc, fapt pentru care au luat trupul Cuvioasei din mormînt şi l-au aşezat în biserica Sfinţii Apostoli din Kallicrateia. Îndată au avut loc vindecări minunate în urma rugăciunilor care se făceau lîngă cinstitele sale moaşte.

În anul 1238, moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost mutate la Tarnovo, fiind aşezate în Biserica cu hramul Maicii Domnului.

In anul 1393 sfintele moaşte sunt mutate la Vidin, pentru 5 ani. În 1521 moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva sunt duse la Constantinopol. Au fost răscumpărate de la turci de Patriarhia Ecumenica. Moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost asezate în Biserica Panmakaristos, sediul de atunci al Patriarhiei Ecumenice.

Vasile Lupu, ctitorind la Iaşi biserica "Sfinţii Trei Ierarhi" a făcut demersurile necesare la Patriarhia din Constantinopol ca moaştele Sfintei Parascheva să fie strămutate la Iaşi. Plateşte toate datoriile Patriarhiei Ecumenice, şi astfel, i s-au oferit, drept recunoştinţă, moaştele Cuvioasei. Acestea au fost aduse în Moldova de domnitorul Vasile Lupu (1634-1653) şi aşezate pe 14 octombrie 1641, în Mănăstirea „Sfinţii Trei Ierarhi“. În anul 1887, moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost mutate în Catedrala mitropolitană din Iaşi.

  Copyright Primaria.md © O solutie AsistentIT
Vizite 1128 (8669494) Unice 213 (182314)
Generic ViagraBuy Viagra Weight Loss medicinesBuy CialisOnline ViagraMedicines online. Viagra and CialisFrance CigarettesEU CigarettesMarlboro CigarettesUSA cigarettes