Satul Păuleşti este inconjurat de jur împrejur de o brăţară verde de codru care a fost şi va rămîne o ademenitoare cetate atît pentru vieţuitoarele naturii, cît şi pentru oameni. De sus , de pe înălţimile satului Păuleşti, privirea aleargă spre dealurile străjuite de vii şi livezi. Pe vale se vede cum licăreşte la soare un iaz de toată frumuseţea.

Tot de sus se vede un lanţ de case care parcă se ţin frumos se mîini, formînd o privelişte arhitecturală de un stil original. În sat sunt mai multe clădiri cu denumiri speciale. Bunăoară, casa de cultură ce se înalţă măndră în inima satului; punctul medical, magazinele şi fîntînile cu apă cristalină şi rece, care sunt mîndria satului. Mai la deal - biserica , plină de spiritualitatea Domnului. Pe un loc mai liniştit, inundat de verdeaţă brazilor măreţi şi dîrzi,se înalţă frumoasa şi încăpătoarea clădire cu trei etaje a şcoalii localităţii, unde profesorii îi conduc pe elevi în lumea cunoştinţelor, învăţindu-i să acumuleze informaţii în diverse domenii necesare pentru viitor, cultivîndu-le intelegenţa şi străduiţa, hărnicia şi cumsecădenia. La gimnaziu activează ansamblul de fluierişti şi trompetişti Codrenaşii.€

Primăvara satul Păuleşti este înmiresmat cu parfumul firavelor lăcrimioare şi a tuturor florilor. Vara satul seamănă cu un paradis. Toamna se simte aroma strugurilor, căci viile şi livezile de aici sunt o mîndrie a locuitorilor ospitalieri, harnici şi săritori la nevoie.

Aerul proaspăt şi parfumat alungă orice oboseală de pe chipurile senine ale locuitorilor, iar orizonturile neuniforme, pline de mister, trezesc sentimente de dragoste pentru satul Păuleşti. Această moşie este ca o enciclopedie plină de curiozităţi.

Satul Păuleşti are o cultură foarte veche. Unii locuitori mai în vărstă, practică ţesutul, brodatul şi alte meşteşuguri străvechi. Satul este un basm.Iar dacă am face o plimbare pri sat, am străbate cu siguranţă lumea frumosului.